Ploaia în delir

Afară plouă repezind șuvoaie,

din cerul norilor se scurge ploaie,
prin mine plouă vânturat cu gânduri

și stropii sar să-mi risipiască rânduri

Mă conturează presimțiri banale

sunt regăsit în fișe medicale,

la diagnoză semn de întrebare -

un fenomen misteric oarecare

Halate albe contrazic absurdul,

într-un salon supravegez delirul

cum conținutul din picurătoare

haotic se dizolvă în vâltoare

Adorm târziu după o cugetare

iar visul mă atrage spre salvare,

alerg ușor, mi-i dor de vara vieții,

de marea în văpaia dimineții...