Norii călători

Norii trec triumfători
Peste zarea văilor,
Se ivesc de după deal
Parcă merg în carnaval

Nu sunt nourași de ploi,
Zboară-n grabă peste noi,
Vântul plimbă ceata lor
Ca pe niște călători.

Cupidon

Îngeraş înaripat,
Tu pe unde ai zburat?
Văd că nu mai ai săgeţi
Dar zac fete şi băieţi! 

Îngeraşule, cum ştii
Pe la cine ai să vii
Sau de unde ai aflat
Cine se vrea săgetat? 

Сupidon, fii cumpătat,
Nu uita ce te-am rugat,
Când în inimă ţinteşti
Vezi, să nu te mai greşeşti!

Caietul cu poezii

M-am schimbat urât la faţă
Sunt mahmur de dimineaţă,
Mi-am pierdut ca prin pustii
Un caiet cu poezii 

Caut şi la deal şi-n vale,
Peste tot privesc a jale,
Unde oare sa-ngropat
Manuscrisul deochiat?

Poezia-n repetare
Poate va avea valoare
Dar ar pierde foarte mult
Din mister şi conţinut 

Stau să mă adun cu firea
Pe unde-am mai stors gândirea...
Când de-odată în sfârşit
Lâng-o scârtă l-am găsit!

Prima dragoste

Peste ani zburaţi în grabă
Eu mă las culcat în iarbă
Si cu cugetul deschis
Te aştept să-mi vii în vis 

Vreau să merg să-mi văd copacul
Care ne-a umbrit păcatul
Să-i cuprind cracul pletos
Braţul salciei de jos 

Vreau să ştiu ce-mi v-a răspunde
Prin emitere de unde
Când de tine-mi amintesc:  
- Mă iubeşti ?…-Eu te iubesc!

Să adorm cu resimţirea
Că e fragedă iubirea
Dar mai simt că nu-i pierdut
Primul nostru cald sărut

Voi visa că mai ţin minte
Legătura de cuvinte,
Că n-a fost copilăresc
Si răspunsul : -Te iubesc!

Părul tău răsfrâns în plete
Cu mirezme să mă-mbete,
Ochii cu privirea ta
Să mă cheme undeva!

Femeia cu mărul

Părinte atotputernic,
Sfinţească-se datina ta,
Ai milă de întuneric
Şi nu-mi condamna ispita

Mă rog de-mi păstrează darul
Să-mi pot dezmierda fiinţa,
Iartă-mi femeia cu mărul
Care-mi provoacă dorinţa

Nu-mi risipi amintirea
Clipelor învolburate
Când savuram dăruirea
Îmbrăţişării în noapte

Căci n-are puteri regretul
Să asuprească gândirea
De când s-a gustat sărutul
Si m-a ocrotit simţirea

Prea dulce trece o noapte
Cu alipiri alinate
Când se codifică şoapte
La mângâieri desfrânate

Doamne, e dulce amorul
Nu aplica izgonirea,
Iartă-mi femeia cu mărul
Şi nu pedepsi iubirea! 

Aşteptarea

Sunt mirat şi-ntreb de unde
Ai aşa asemănare,
De ce ochii tăi oriunde
Îi pândesc în aşteptare 

Vreau să-ţi simt dorul de viaţă,
Gândul tău scăldat în rouă
Şi ce-ţi îmblânzeşte faţa,
Cine eşti splendoare nouă? 

Reînvii în amintire
Clipa punctelor sclipite
Când o gingaşă privire
Încerca să se agite 

Iar în dans ca altă dată
Nepăzită de aluzii
Răspândeşti nevinovată
Fantomatice iluzii 

Dar odată se prea poate
Să te vizitez în vise
Când am să-ţi şoptesc în noapte
Poeziile nescrise.

Toast în cinstea femeii

Atunci când soarele apune
Şi Luna iese la plimbare,
Perfecţiunea de pe lume
Apare-n maximă splendoare 

Hai să cinstim şi sus pocale,
S-avem norocul fiecare
Ca-n orice zi s-apară-n cale
Femeia-n maximă splendoare!

Muza cu ochii verzi

Surprins acum de-o poantă mai cu seamă
Presimt cum îmi agăţ o epigramă
Şi ce folos că eu mai sunt dispus
Dar muza epigramelor s-a dus

Aştept să vii, hai vino domnişoară
Să mai vibrez ca struna de vioară,
Să simt cum scriu cuvintele în vers
Când mă ajută muza cu ochi verzi!

Îmi place

Îmi place să te-ascult, să te privesc,
Îmi place cum zâmbeşti înviorată
Şi-atunci când resimţiri mă năvălesc
De-o seara într-o noapte înstelată

Îmi place să cunosc ce îţi doreşti,
Îmi place cum visezi îngândurată
Şi când din nou aştept să îmi zâmbeşti
Cu gingăşia ta nevinovată

Îmi place să te văd  cum mă priveşti,
Îmi place să-ţi şoptesc o întrebare
Sau când ades aştept să mă iubeşti
În dezmierdata ta îmbrăţişare

Îmi place să te am, să te cuprind,
Îmi placi aşa cum eşti fermecătoare,
Ce fericit mă simt cu tine-n gând
Când tu eşti cea mai splendidă splendoare!

Vizita din vis

Seara chiar neaşteptat
Cineva m-a vizitat,
Era tocmai ca să vezi
Muza cea cu ochii verzi 

De emoţii conturat
Respiram întretăiat,
Momentan m-am resimţit
Ca un ins îndrăgostit

Ea tiptil s-a strecurat
Şi uşor m-a sărutat,
Mi-a şoptit ceva frumos
Dintr-un vers armonios

Noaptea când s-a destrămat
Eu din vis m-am deşteptat,
Dar sărutul m-a marcat...
Parc-a fost adevărat!

De dragoste

Ești o magică splendoare

Ce nu ai asemănare

Adorata mea femeie

Din toată Calea Lactee

Ai de toate pentru mine

Nopți de foc, zile senine,

Gura ta - nectar de floare,

Șoapta - dulce alinare

Tu ești feea care știe

Tot misterul de magie,

Tu ești muza care vine

Să vegheze lângă mine! 

Mărturisirea

Să-ți spun cuvintele în șoaptă

În scris să mă destăinuiesc
Sau poate-n glas să strig odată
Tu crede-mă eu te iubesc! 

Cum să-mi exprim mărturisirea
Doar nu mă știi îndeajuns
Iar când ne întâlnim privirea
Mă faci să mă resimt străpuns

Care simțire să-ți vorbească
Să mă-nțelegi și să mă crezi,
Să-ți simt căldura sufletească,
Să pot privi în ochii limpezi 

Când încrezut voi fi în stare
Voința toată să-mi adun?
Dar taina mea ocrotitoare
Să știi c-o vei afla oricum!

Vraja nopții

Văntul obosit s-a culcat în trestii,

Valuri de fiori în blândețea nopții,

Freamătă  în gânduri visul râtâcit

Și probabil lunca tot a adormit

Macină încet moara vremii soarte,

Murmură plăpând foșnetul în noapte,

Cerul a mijit aburit de stele,

Ochii ispitiți tremură la gene

Crângul alintat naște Lună nouă,

Iarba s-a scăldat în cristal de rouă,

Bate-ndepărtat clopotul chemării,

Ghemul depănat scapă visătorii

Se desprind spre cer clipe-n colonie,

Pleacă într-un zbor, în călătorie,

Pâlpâie  ușor flamura iubirii,

Cai înaripați pasc poiana Terei

........................................................

Muza mea aleasă, fee între fei

De ce nu te aflu și între femei?

Te mai văd doar noaptea, vii dar te grăbești,

Până dimineața numai mă iubești

Vraja nopții trece, trâmbiță în zori

Ceasul electronic, ciripitu-n flori,

Se revarsă fraged zorii peste vis,

Lumea mea reală ușa și-a deschis... 

Clipa de vis

Seară senină, miracol doar din speranțe,

Lunecă Luna, gândul vâslește cum poate,

Firave stele caută-n sus să se-nalțe,

Ierburi cu frunze freamătă tot mai aproape

Salcia naltă cu plete crescute în jos

Pare o umbră misteră prinsă în noapte,

Scaunul mic ne primește în cuplu duios,

Visul e unul, noi ne lăsăm să ne poarte

Aici între ramuri subțiri din fir roditor

Sub cerul mirajului drag ce ne răsfață,

Printre săruturi cu tainice șoapte de-amor

Dorul cel desfrânat să ne-mbete de viață

Oprește-te clipă din zbor, nu-mi dispare,

Eu tainic te rog cu deschise pleoape,

Ești visul divin, e a mea alinare,

Tu - una ca visul și-atât de aproape!

Te-am așteptat

Te-am așteptat să vii în zi de vară,

Știam mereu cum tu vei apărea

Și-acum când te revăd atât de clară

Simt aripi lungi cu care pot zbura

Te-am plăzmuit din vise de speranță,

În rând de vers ți-am declarat iubirea,

Dar n-am știut atunci cum se învață

Sărutul care simte fericirea

Cu drag din amintiri te pot desprinde,

Să mă inspir, să simt cum te iubesc,

Ah, cât de gingaș te-aș putea cuprinde

Și-n ochii limpezi să mă oglindesc

Îți mai citesc mesajele odată,

Te apelez ades la telefon,

Ce bine e să știu cât de îndată

Am să te văd din nou pe un peron!

Nu uita să știi

Iar noi zburăm, zburam cuprinși în brațe,

De se părea că stelele din cer

Ne scânteiau ades cu dor de viață

Chemându-ne prin farmecele lor

Și-atât de sacră, te simțiam misteric

Nici nu credeam de-i vis ori adevăr,

Dar iată te cuprind în întuneric

Apoi te-absorb ușor cu sărutări

Te-apropii, te ascult cu toată firea,

Găsesc în beznă ochii tăi cei verzi,

Dar ah, tu spui că-i fragedă iubirea

Când mă respingi ușor sau mă mai cerți

O clipă de tăcere ne surprinde

Apoi în noapte te aud  șoptind,

Doar grație acestor dulci cuvinte

Ți-aș asculta dorințile oricând

Îți mulțumesc, de vis și mângâiere

Drăguța mea cu ochii licării,

Iubește-mă în patimi de plăcere

Atât îți cer și nu uita să știi!

N-am știut

Eu n-am știut sau n-am simțit odată

Că tu poți fi atât de adorată,

N-am observat privirea visătoare

Cu frumusețea ta fermecătoare

Îmi amintesc de clipa așteptată

Când te-ai topit în brațe rușinată,

Cum rătăceam prin seara înstelată

Și ne jucam cu bulgări de zăpadă

Adeseori mă întrebam în sine

Ce tainică magie ai în tine,

De ce mi-a devenit atrăgătoare

Misterioasa ta îmbrățișare?

Acum de știu ce-i o destăinuire

Îmi mai doresc o altă întâlnire,

Să pot ușor să-ți fac mărturisire

Că am simțit ce este o iubire!

Columbii

Undeva departe printre constelaţii
pe-o planetă Dera mai există viaţă
pare se mai crede, presupun savanţii
să simţim surprinderi într-o dimineaţă

Fraţi de raţiune pe navete-fulger
explorează spaţii şi emită unde,
careva fantome, inşi în strai de înger
forme noi de viaţă transparenți oriunde

Tainic se agită, făuresc destine
într-o propulsare mii de ani lumină
zboară visătorii încrezuţi în sine
că nu-s singuratici specie divină

Calm navigatorii prin imensitate
caută, ascultă un semnal de viaţă
creeri electronici, imagini filtrate,
stări echivalente, altă performanţă

Dar riscând Columbii primii se înşeală
calcule greşite duc spre naufragii,
va veni Vespucci cu harta astrală
să ne poreclească, să-i cedăm omagii

Când nu vine nimeni ispitim trecutul
și-ncercăm să facem pe nisipuri diguri,
ce fel de materie e necunoscutul?...
Dar răspunsu-i lipsă şi rămânem singuri.

Fetelor cu ochii verzi

Fetelor mai dulci ca mura

Când cu ochii împușcați

Nu uitați, împușcătura

Îi rănește pe bărbați

E un farmec alinarea

Provocată de amor,

E magnifică sclipirea

Ochilor fermecători

Amazoane înarmate

Cu ochi verzi verzi scânteitori

Nu lăsați neobservate

Sentimentele de dor!

Marea amintirilor

Știu că undeva tu ești

Singură și zbuciumată,

Oare îți mai amintești

Cum te-am îndrăgit odată?

Vântul se juca vioi

Cu un iepuraș de soare,

Când prin valuri între noi

S-a simțit o alinare

Voi veni să te cuprind,

Să m-aștepți ca altădată,

Am să te ador oricând

Marea mea învălurată! 

Marea făgăduințelor

De la mine pân-la mare

Trec prin vămi, peste hotare,

Dar imaginația

Îmi arată marea sa

Merg pe plaja nisipoasă

Lângă apa văluroasă,

Simt ce am păstrat cândva

Doar în amintirea mea

Îți mai văd încă odată

Talia frumos bronzată,

Îți văd ochii, vraja ta,

Tot ce nu mai pot uita!

Amintiri

Gerul mușcă și-nfioară
De ne ține prin cămară,
Se dezlănțuie gelos
Anotimpul friguros

Dar se intrevede-n zare
Orizontul de la mare,
Într-un vis mai retrăim
Clipele de timp sublim 

Ne-amintim a câta oară
De incandescenta vară,
Iarna învățăm să știm
Cum o vară să iubim!