Femeia cu mărul

Părinte atotputernic,
Sfinţească-se datina ta,
Ai milă de întuneric
Şi nu-mi condamna ispita

Mă rog de-mi păstrează darul
Să-mi pot dezmierda fiinţa,
Iartă-mi femeia cu mărul
Care-mi provoacă dorinţa

Nu-mi risipi amintirea
Clipelor învolburate
Când savuram dăruirea
Îmbrăţişării în noapte

Căci n-are puteri regretul
Să asuprească gândirea
De când s-a gustat sărutul
Si m-a ocrotit simţirea

Prea dulce trece o noapte
Cu alipiri alinate
Când se codifică şoapte
La mângâieri desfrânate

Doamne, e dulce amorul
Nu aplica izgonirea,
Iartă-mi femeia cu mărul
Şi nu pedepsi iubirea!