Vraja nopții

Văntul obosit s-a culcat în trestii,

Valuri de fiori în blândețea nopții,

Freamătă  în gânduri visul râtâcit

Și probabil lunca tot a adormit

Macină încet moara vremii soarte,

Murmură plăpând foșnetul în noapte,

Cerul a mijit aburit de stele,

Ochii ispitiți tremură la gene

Crângul alintat naște Lună nouă,

Iarba s-a scăldat în cristal de rouă,

Bate-ndepărtat clopotul chemării,

Ghemul depănat scapă visătorii

Se desprind spre cer clipe-n colonie,

Pleacă într-un zbor, în călătorie,

Pâlpâie  ușor flamura iubirii,

Cai înaripați pasc poiana Terei

........................................................

Muza mea aleasă, fee între fei

De ce nu te aflu și între femei?

Te mai văd doar noaptea, vii dar te grăbești,

Până dimineața numai mă iubești

Vraja nopții trece, trâmbiță în zori

Ceasul electronic, ciripitu-n flori,

Se revarsă fraged zorii peste vis,

Lumea mea reală ușa și-a deschis...