De se părea că
stelele din cer
Ne scânteiau ades cu dor de viață
Chemându-ne prin
farmecele lor
Și-atât de sacră, te
simțiam misteric
Nici nu credeam de-i
vis ori adevăr,
Dar iată te cuprind
în întuneric
Apoi te-absorb ușor cu
sărutări
Te-apropii, te ascult
cu toată firea,
Găsesc în beznă ochii
tăi cei verzi,
Dar ah, tu spui că-i
fragedă iubirea
Când mă respingi ușor
sau mă mai cerți
O clipă de tăcere ne surprinde
Apoi în noapte te
aud șoptind,
Doar grație acestor
dulci cuvinte
Ți-aș asculta dorințile
oricând
Îți mulțumesc, de vis
și mângâiere
Drăguța mea cu ochii
licării,
Iubește-mă în patimi
de plăcere
Atât îți cer și nu
uita să știi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu