c-o citeai cu frica-n spate
când prin rânduri necuratul
regiza cu grijă teatrul
Si atât de mult te bucuri
de-un motan şi alte duhuri
încât tremuri de răbdare
în fiori de aşteptare
Dar mai are lucruri sfinte
un Maestru de cuvinte
și mai vine-o Margaretă
dragă, dulce şi cochetă
El la piept în mângâiere
s-o dezmierde în plăcere,
cu uimire să-i admire
a ei magică privire
Ea să-l vrea şi să-l sărute,
să-l acopere pe frunte
cu şuviţe desfrânate
de miresme parfumate
Pentru dragostea aleasă
ea fugea noaptea din casă,
el din ea să se inspire
în romanul de iubire
Şi a scris în agonie
orice foaie de hârtie
și le-a ars şi iar mai scrie
tulburat de insomnie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu